Se apropie Crăciunul şi mă gândesc cu groază la miile de copii care încă mai trăiesc la groapa de gunoi a oraşului, neştiind poate nimic din semnificaţia acestei sărbători. Pentru majoritatea dintre ei cel mai frumos cadou este apariţia maşinii de gunoi plină de posibile jucării ori bucăţi de pâine mucegăită, aruncată de mulţii răsfăţaţi din casele „săracilor români”.
Având profesia de asistent maternal, mi s-a dat în încredinţare o fetiţă de aproape şase ani. Părea un copil normal: jucăuş, deştept, plină de viaţă. Mi-am spus că îmi va fi foarte uşor să lucrez cu ea, dar nu a fost sa fie chiar aşa. Credeam că problemele ei provin din cauza faptului că era un copil abandonat, lipsit de iubire şi neacceptat, dar pe lângă toate acestea se mai adauga şi amprenta care a lasat-o mediul din care povenea.
Primele luni din viaţă le petrecuse împreuna cu familia la groapa de gunoi a oraşului. Din cauza mediului precar în care trăia s-a înbolnăvit şi a fost dusă la spital, unde mama ei a decis să o abandoneze. Aici s-au întâmplat lucruri inumane cu ea, făcute chiar de asistentele care erau plătite pentru a-i acorda cea mai bună îngrijire. Având deja un an, se ridica în picioare încercând să umble prin pătuţ. Această îndrăzneală le-a „deranjat” pe asistente, iar pedeapsa i-a fost pe măsură: i-au legat mâinile cu fâşii de pansament de pătuţ. Când am întâlnit-o avea în jurul antebraţului o cicatrice de aproape un centimetru.
Din fericire pentru acestă fetita s-a găsit o familie din Spania care i-a dat o viaţă nouă adoptând-o. Dar ca ea, sunt mii de copii, care nu neaparat sunt abandonaţi în spital, ci trăiesc o viaţă mizeră alături de părinţi la groapa de gunoi care le-a devenit atât casă cât şi sursă de venit. Cei care îşi duc traiul în acest focar de infecţie au început să mănânce şi să bea din resturile găsite. Cea mai tristă insa este soarta copiilor născuţi aici, care nu merg niciodată la şcoală. Cât este ziua de lungă, împreună cu părinţii lor caută resturi de metal şi plastic pe care mai apoi le valorifică, iar din puţinii bani câştigaţi cumpără o pâine pe masă.
În loc să urmeze o şcoală ca orice copil, sunt nevoiţi să muncească în acest fel, iar condiţiile în care trăiesc sunt uneori de neimaginat de unii dintre noi cărora nu ne lipseşte aproape nimic.
Nu de puţine ori, au căzut pradă flăcărilor care au cuprins barăcile care le ţin loc de casă, au pierit striviţi de buldozerele care tasează gunoaiele, sau au murit din cauza apei infestate. Destinul nemilos al sutelor de familii cărora se mai alătură alte sute de copii care îşi câştigă existenţa săpând prin tonele de gunoaie pare a fi pecetluit. Cu toate acestea, în curând vor fi nevoiti să plece de la groapa de gunoi. Aceasta trebuie dezafectată cât mai repede pentru că nu corespunde normelor de salubritate impuse de UE.
Se apropie Crăciunul, şi suntem preocupaţi în general de bunăstarea personală. Avem concedii şi vacanţe în urma cărora devenim tot mai comozi. Ne e greu parcă să mergem şi până la magazinul din colţ pentru a cumpăra o pâine. Mai greu însa te gândeşti la sîrmanii care se ascund de frig şi ploaie pe unde apucă! In dimineaţa Crăciunului însă, sute de copii se vor trezi cu burţile la fel de goale ca altădata aşteptând să mai treacă încă vreo două–trei zile să coboare în oraş să se înfructe şi ei din resturile aproape alterate puse cu grijă lângă pubelele de gunoi din spatele blocurilor.
Încearcă să vezi ce se întâmplă dacă treci peste propriile-ţi dorinţi şi te îndrepţi spre aproapele tău. Să începi să colinzi pe la “casele” sărmanilor fără casă şi să-ţi împarţi cu ei bucuria naşterii Fiului, şi să pătrunzi în cercul lor strâmt şi rece ca sa împarti cu ei din căldura din sufletul tău...
Estera Opre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu