Poate câştig... mai joc o singură mână!

De la un simplu pariu la dependenţă e un singur pas! Poate câştig, mai joc o singură mână, doar de data asta, a fost ultima oară.
Cred că v-aţi prins la ce mă refer.
Sunt jocurile de noroc bune? De ce va plac pariurile, fie ele şi sportive? Pentru câştig sau doar din plăcerea de a juca? Este cineva care nu a pariat macar o singură dată?
Pe lângă dependenţa de droguri şi alcool, aceasta poate deveni o problemă serioasă, mai ales datorită faptului că nu există legi împotriva jocurilor de noroc, fiind acceptate din punct de vedere social, iar cei care sunt deja dependenţi pot paria pe internet oricând, 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptămână.
Trebie însă să privim serios la gravitatea acestei probleme. Ea va deveni din ce în ce mai gravă şi trebuie să căutăm metode de a preveni şi trata acest tip de dependenţă. Dacă nu se va acţiona cât mai curând, va deveni o problema cu adevarat gravă.
Un alt lucru care trebuie analizat este impactul pe care jocurile de noroc şi dependenţa îl au asupra oamenilor şi să căutăm metode de tratament. Dacă dependenţa va fi scăpată de sub control, poate distruge familii şi să cauzeze o lungă serie de probleme fizice dar şi mentale.
Unul din tratamentul care se poate aplica oamenilor dependenţi este să îi convingă că pot oricând opta pentru moduri de petrecere a timpului şi distracţie mai sănătoase şi mult mai ieftine.

Începând de azi, toate convorbirile sunt înregistrate

Astăzi intră în vigoare legea 298/2008 prin care obligă toţi furnizorii de telefonie mobilă sau de comunicaţii electronice să înregistreze şi să stocheze pentru şase luni traficul convorbirilor, SMS-urilor şi al corespondenţei electronice.Conform acestui act normativ, furnizorii acestui tip de servicii de comunicaţii sunt obligaţi să înregistreze datele necesare identificării destinaţiilor apelurilor telefonice, ale SMS-urilor sau e-mailurilor, data, ora şi durata comunicării, tipul de comunicare, locul de unde se fac astfel de comunicări şi tipul de echipament folosit.
Legea interzice explicit înregistrarea conţinutului comunicaţiilor de către furnizorii de serviciu şi sancţionează cu închisoare de la şase luni la cinci ani divulgarea înregistrărilor făcute, cu excepţia cazurilor în care sunt solicitate de procurori, prin mandat judecătoresc.
După şase luni de la stocare, furnizorii de telefonie mobilă sau de acces la Internet sunt obligaţi să distrugă datele respective, cu excepţia celor puse la dispoziţia Ministerului Internelor, SRI sau SIE, la cererea acestora.

Lupta noastră cea de toate zilele

La început de an toţi îşi privesc viitorul plini de speranţă şi promisiuni de bine, şi totuşi unii parcă şi-au pierdut toate nădejdile. Deşi în mintea şi inima lor lucrurile sunt clare, împlinirea promisiunilor e undeva departe şi totuşi aproape. O nouă zi începe plină de planuri şi speranţe noi iar lucrurile rulează conform planului, până când trecutul renaşte pentru a nu ştiu câta oară pentru a dărâma templul pe care încerc să-l zidesc. Să mă cert cu Cel Drept, care răsplăteşte din când în când după ce-ai făcut... nu îndraznesc!
Nu vreau să-mi imaginez ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ne-ar răspunde la toate rugăciunile, care, binenţeles noi le considerăm absolut după voia Lui.
Citeam azi în cartea Dezamagit de Dumnezeu a lui Filip Yancey că "Suferinţa nu înseamnă doar capacitatea de a face faţă dificultăţilor, ci şi puterea de a le transforma în glorie". De aici înţeleg că este importantă atitudinea cu care privim în viaţă. Alegi să ai o atitudine de învingător sau trăieşti drama celui care îşi începe fiecare zi cu lupta pe care nu a terminat-o ieri.
Cel mai greu este să mă obişnuiesc cu jocul vieţii. De exemplu, azi e o zi deosebită, deşi iarnă geroasă dar parcă şi soarele îndrăzneşte să se arate pentru scurt timp, ca mai apoi să vină mâine, când acelaşi soare parcă cedează în lupta cu gerul şi preferă să stea ascuns, lăsând loc norilor şi îngheţului să stăpânească peste lume.
Aceasta însă este drumul omului în viaţă. Uneori, deşi încerci din răsputeri, oricât ai încerca să te debarasezi de anumite bagaje nefolositoare, parcă mai rău te încurci printre iţe şi rămâi blocat, până pentru o vreme... când îţi dai seama că poate nu trebuia să te zbaţi de unul singur; El vrea să-ţi ofere sprijinul, dar în ce constă asta?
Stăteam cu El într-o zi, şi-mi spunea să cânt de bucurie, să jubilez... deşi inima-mi plângea! Lucrul care ma ajută ca în orice circumstanţă să simt dragostea şi bucuria lui Dumnezeu, este o încredinţare mai presus de orice îndoială că este chiar lângă mine, deşi parcă nu mişcă nici un deget pentru a-mi oferi ajutorul mult sperat. Cu toate acestea eu vreau ca idealul bucuriei mele să fie expresia iubirii divine.
Rămân cu această încredinţare şi aleg să întâmpin viaţa cu hotărâre şi curaj, indiferent de obstacolele care apar; nimic nu este de netrecut, şi în plus am certitudinea că "Pot totul în Cristos care mă întăreşte!" (Filipeni 4:13).

Un început

Îmi deschid aripile gândului şi-l las să zboare la acest început de an spre Tine, Creatorul universului. Şi ce-aş putea oare spune mai mult în faţa prezenţei Tale copleşitoare, decât cuvintele psalmistului: "Fă să rasară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne!" (Psalmul 4:6).
Acum când lumea întreagă este îngrozită de criza mondială şi rătăceşte încoace şi încolo ca pierdută, mă întreb cum aş putea să arăt celor din jur că, oricât de neagră ar fi soarta ţării, eu ca şi creştin nu trebuie să mă las afectat, ci, eventual să trăiesc în aşa fel încât să-i conving şi pe ceilalţi că drumul ales de mine e cel mai bun. În plină criză economică soluţia nu este aşteptarea sau fuga, ci mai degrabă implicarea.
Urmărind ştirile din ultima perioadă, am remarcat trei categorii de oameni care se raportează diferit vis a vis de criza economică. Prima categorie sunt cei care acceptă într-un fel situaţia aşa cum e şi aşteaptă să vadă ce se va întâmpla. Alţii se zbat, îşi continuă tranzacţiile ca până mai ieri, reduc din dobânzi, să iasă cât de cât ceva. Situaţia nu e chiar atât de gravă pe cum pare, îşi spun ei, ca români suntem obişnuiţi cu greul şi precum toate, o sa treacă şi asta. Cei mai disperaţi se sinucid; unii pe bună dreptate, au pierdut totul şi nu mai au puterea s-o ia de la capăt sau pur si simplu sunt atât de îngroziţi de situaţie încât abandonează lupta înainte de începerea ei.
Ca şi creştini trebuie să ne gândim în mod serios la această criză economică şi să medităm la ce înseamnă şi la posibilitatea de-a deveni un participant în remedierea ei. Este necesar să privim economia ca pe un test al valorilor noastre. Biblia încurajează munca cinstită şi lucrătorii devotaţi, la fel trebuie să facem şi noi. Dar, în acelaşi timp ea avertizează împotriva practicilor necistite în afaceri, de aceea trebuie să veghem.
Creştinul, dincolo de faptul că se implică sau nu în situaţiile de criză ca şi aceasta, trebuie să îşi formeze o mentalitate eternă. El trebuie să rămână ancorat în promisiunile lui Dumnezeu şi în Cuvântul Său, pentru că ele sunt date spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.

Anul 2009, anul Wurmbrand

Ne facem datoria să proclamăm Anul 2009 ca fiind Anul Wurmbrand! Este un mic pas înspre recuperarea moştenirii spirituale a acestui om deosebit şi e o responsabilitate de onoare a creştinilor români să-i onoreze memoria în aceste vremuri.

Richard Wurmbrand a fost o persoană unică. Multe confesiuni creştine şi-ar dori să-l revendice dar nu pot. De fapt el ne aparţine nouă, tuturor, dar, asemeni proprietăţilor confiscate de comunişti, el trebuie retrocedat neamului românesc.

Deşi nu a urmărit niciodată slava personală, la câţiva ani după moarte a reuşit să eclipseze pe candidaţii concursului Mari Români organizat de TVR. Acest evreu mesianic a ajuns un adevărat rob al lui Isus Hristos după ce mai întâi a fost tovarăş cu Gheorghiu Dej şi cu Lucreţiu Pătrăşcanu. Tovărăşiile rele erau să-l coste viaţa dar, printr-o manevră divină pe care puţini o pot înţelege, a ajuns să capete adevărata viaţă, pe care nici măcar carcera şi torţionarii nu i-au mai putut-o smulge.

Asemenea înaintaşului său cu care a fost comparat, Apostolul Pavel, Wurmbrand a fost bolnav de nebunia crucii şi această nebunie l-a determinat să facă lucruri pe care niciunul dintre contemporanii săi nu au îndrăznit să le gândească măcar.

Facem apel către confesiunile, organizaţiile şi mijloacele mass media din arealul creştin românesc pentru a se alătura acestei iniţiative, întru recuperarea lui Richard Wurmbrand ca un bun nepreţuit al nostru al tuturor.

Ca prim pas în acest demers, pe 1 ianuarie 2009 vom lansa un website destinat acestui proiect care va opera la adresa de internet www.richard-wurmbrand.ro şi care îşi propune să depoziteze orice informaţie relevantă legată de persoana şi activitatea lui.

În acest sens solicităm tuturor celor care deţin articole, informaţii, imagini, documente, scrisori şi înregistrări audio sau video care nu sunt sub incidenţă de copyright comercial sau al cărui drept de reproducere poate fi obţinut, să ne contacteze pentru a găsi o cale de a le împărtăşi prin intermediul acestui site. De asemenea provocăm pe toţi cei care au avut şansa de a-l cunoaşte personal şi au colaborat cu Richard Wurmbrand să ne ofere mărturii legate de viaţa lui.

sursa: www.libertatereligioasa.ro

Rick Warren scandalizat de homosexualii din SUA

Invitarea lui Rick Warren la investirea lui Barack Obama scandalizează comunitatea gay din SUA.

Conform unei ştiri transmise de AFP, Fox News, ABC News, CBN şi alte agenţii de presă, preluată şi de HotNews, decizia lui Barack Obama de a-l invita pe pastorul baptist Rick Warren, cunoscut pentru poziţiile sale împotriva avortului şi a căsătoriilor dintre homosexuali, pentru a susţine o rugăciune în cadrul ceremoniei de investitură a scandalizat comunitatea gay şi grupurile aşa numit “progresiste” din SUA.

Prezentat drept noul Billy Graham al Americii, Rick Warren este unul dintre cei mai cunoscuţi pastori creştini din SUA, reuşind să atragă peste 20.000 de credincioşi în fiecare duminică, în biserica sa Saddleback Church din Lake Forest, California.

Autor prolific al unor cărţi devenite best-seller, Rick Warren a afirmat într-una dintre lucrările sale că, “din punct de vedere moral, căsătoria gay este echivalentul căsătoriei dintre un frate şi o soră” şi a comparat avortul cu un “holocaust”. De altfel Rick Warren a susţinut activ “Amendamentul 8″ al referendumului din California, adoptat în noiembrie, potrivit căruia singurele căsătorii constituţionale sunt cele dintre persoane de sex diferit.

Deranjată de iniţiativa lui Obama de a-l invita pe cunoscutul pastor la ceremonia de investitură, organizatia Human Rights Campaign (HRC) a denunţat, într-o scrisoare adresată preşedintelui ales, participarea pastorului la ceremonia de investire. ”Invitarea pastorului Rick Warren pentru a susţine o rugăciune în cadrul ceremoniei de investire reprezintă o adevărată palmă pentru homosexualii americani”, susţine Joe Solmonese, preşedintele HRC. ”Eşecul nostru privind Amendamentul 8, care privează de la dreptul de căsătorie cupluri de acelaşi sex care se iubesc şi au o relaţie de lungă durată este cel mai grav lucru care s-a abătut asupra comunităţii noastre în ultimii 40 de ani”, adaugă organizaţia.

Şi alte organizaţii de aceeaşi teapă şi-au exprimat dezacordul. Reprezentanţii organizaţiei “People for the American Way” au declarat că invitaţia lui Rick Warren la această ceremonie reprezintă “o mare dezamăgire”.

“Rick Warren se bucură deja de toată atenţia necesară, prin cărţile sale şi prin apariţiile media. Pastorul nu are nevoie şi nici nu merită această onoare”, consideră purtătorul de cuvânt al organizaţiei amintite mai sus.

Amintim că în septembrie, Obama a participat, alături de John McCain, la o dezbatere pe teme religioase - o premieră în campania electorală americană - în cadrul căreia pastorul Rick Warren i-a întrebat pe cei doi rivali despre raporturile cu credinţa, despre cel mai mare păcat al lor sau despre definiţia răului.

Fox News mai precizează că în ciuda mesajelor radicale venite din partea comunităţii gay, Obama nu şi-a retras invitaţia, precizând că el şi cu Warren nu manifestă aceleaşi puncte de vedere asupra tuturor lucrurilor dar la ceremonie au fost invitaţi în mod special oameni care reprezintă o diversitate de puncte de vedere. Repetând un slogan al campaniei sale, Obama a mai precizat: “Putem să nu fim de acord fără a deveni dizagreabili şi să ne focalizăm asupra lucrurilor ce ne unesc, ca Americani. (”We have to disagree without being disagreeable and then focus on those things that we hold in common as Americans").

sursa: mersulvremurilor.ro

Naşterea "soarelui dreptăţii"

Sarbatoarea Nasterii Domnului a fost stabilita, de catre biserica crestina, ca sarbatoare aparte, la 25 decembrie, tocmai in perioada de maxima inflorire a mithraismului in Imperiul Roman.

Adusa de legiunile romane din Orient, religia lui Mithra (zeul iranian al Soarelui, ce avea radacini vedice) a invadat intr-un timp relativ scurt toata lumea romana, ajungand sa-si faca cel mai mare numar de aderenta, astfel incat sarbatoarea acestui zeu, ca zi de nastere, a fost definitiv fixata in calendarul roman (catre sfarsitul secolului al III-lea) la 25 decembrie. Dupa afirmatiile papei Iuliu I, Craciunul a fost sarbatorit pentru prima data la Roma, in jurul anului 337 si, de aici, s-a raspandit obiceiul in Siria, la Constantinopol si doar in cateva zeci de ani s-a extins asupra lumii crestine. Tot la aceasta data, lumea cea veche serba si cresterea luminii, care biruie puterile intunericului. Vazand ca, la sarbatoarea nasterii zeului solar, merg si crestinii - deoarece insusi Hristos s-a numit pe sine "lumina lumii", iar proorocii si psalmistii l-au numit "soarele dreptatii" sau "lumina neamurilor", biserica crestina a inteles ca, in ziua solstitiului de iarna, in locul lui Sol Invictus - zeul mitic Mithra - sa stabileasca sarbatoarea nasterii lui Iisus. In mod firesc, crestinismul a dat o alta infatisare fostei sarbatori pagane, imbracandu-l intr-o haina noua.
Totusi, ramasitele cultului soarelui au trait mai departe in unele obiceiuri populare, cum sunt rotile de foc carora li se da drumul pe pantele dealurilor in noaptea de Craciun, focurile care se fac in noaptea de Craciun si colacii care imita forma soarelui, amintind de capul nimbat al lui Mithra. In spatiul romanesc, Mos Craciun are radacini mai vechi decat in restul Europei. El pare a fi anterior cultului lui Mithra (nascut pe 25 decembrie, intr-o iesle, undeva in Orient), care a patruns ulterior in Dacia. Craciunul, "semantic, genetic si ontologic, nu are nimic cu legendara nastere a lui Iisus, precum nici cu noile stratificari religioase inerente ale sarbatorii, ci semnaleaza reinvierea Soarelui, cresterea duratei aflarii lui pe cer, a zilei", afirma Sergiu Moraru.
Mitul arhaic al unui "cioban zeu-stramos" a fost transfigurat in mitul unui "cioban demonic", care a refuzat sa o primeasca pe Fecioara Maria, sa nasca in staulul lui. Intre batranul cioban mioritic Craciun si sarbatoarea de sfarsit de an, relatia este mai veche decat aceea pe care a stabilit-o, in secolul al XIX-lea, sfantul Bonifaciu de Strasburg pentru intreaga crestinatate occidentala, de unde s-a extins in restul Europei. Unul dintre cele mai vechi obiceiuri traditionale, legat de Ajunul sarbatorii nasterii lui Iisus, este colindatul. Aproape toate colindele existente (invatate si repetate de colindatori in postul Craciunului) au un continut religios, preamarind nasterea lui Iisus Hristos. Cei dintai colindatori au fost pastorii care s-au dus la pestera luminata in care s-a nascut Iisus si care au vestit, in cetatea Bethleemului, minunea la care au fost martori. In grupuri mai mari sau mai mici, se merge din casa in casa si se colinda in fata intrarii sau la fereastra. La sfarsit, se ureaza gazdei bine, sanatate si prosperitate. Colindele reprezinta o nepretuita zestre spirituala pe care o mostenim din stramosi. Colindatorii le canta cu incredintarea ca sunt solii unei lumi mai bune. Gazda iese in intampinarea colindatorilor cu colaci si vin, multumeste pentru colinda si isi arata dorinta de a fi colindata si in anul urmator.
Grupurile de colindatori au caracteristici diferite, dupa componenta lor: colindul copiilor, colindul tinerilor, colindul celor casatoriti si al celor maturi. Caracterul grupului se rasfrange si asupra repertoriului colindat, dupa cum numarul de colinde depinde, in mare masura, de rangul gazdei si al belsugului de daruri pe care ea urmeaza sa le ofere colindatorilor. Pe vremuri, fiecare ceata putea sa ia la colindat numai o anumita parte a satului, avand grija sa nu patrunda in zona ce se cuvenea alteia. Dupa caderea Imperiului Roman de Apus, la bizantini, cele mai dezlantuite petreceri erau cele de iarna, sarbatori care incepeau in ziua de Craciun si tineau pana in 6 ianuarie. In casele aristocrate, ospetele se desfasurau in limitele decentei; pe strazi, forfoteau grupuri-grupuri de tineri si mai putin tineri, veseli, zgomotosi, mascati si travestiti in animale salbatice, in satiri, in calugari; printre ei, se aflau si prostituate imbracate asemenea calugaritelor, ceea ce scandaliza enorm Biserica. Cu atat mai mult cu cat, la astfel de petreceri, luau parte si fete bisericesti.
Dictionarul Robert pentru nume proprii scrie despre Mos Craciun ca a aparut, in Europa, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. De origine americana, ar fi o creatie cu motivatie comerciala. Este posibil ca personajul sa fi fost importat de catre scandinavii si germanii emigrati in Statele Unite ale Americii, unde a fost "comercializat". Mos Craciun nu are nicio legatura cu nasterea lui Hristos si, mult timp, Biserica catolica s-a opus acestui personaj. In cele din urma, Biserica a fost nevoita sa-l recupereze si sa faca din el fidelul mesager al lui Iisus

Sursa: infoportal

Profesorii pensionari suplinitori plătiţi cu ora

*Ministrul Educaţiei intenţionează să pună interdicţie cumulului de norme cadrelor didactice care au depăşit vârsta pensionării

*Începând din toamnă, posturile vacante ar urma să fie ocupate doar de profesori încadraţi la plata cu ora

Măsurile draconice ale Guvernului Boc ce au ca ţintă câteva sute de „pensionari de lux” din Apărare şi Interne care încasează şi salarii au produs şi un efect neaşteptat: profesorii pensionari care ocupă posturi de suplinitor nu vor mai putea să cumuleze mai multe norme.

Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, intenţionează ca, începând cu toamna viitoare, să acopere deficitul de cadre didactice din şcoli doar prin plata cu ora a dascălilor care au depăşit vârsta pensionării.

Săptpmâna viitoare vom avea rezultatele evaluării dar, deocamdată, pot spune că aproximativ 15% din orele ţinute de cadrele didactice suplinitoare sunt acoperite prin plata cu ora şi cumul. În toamnă, dacă nu vom reuşi să acoperim posturile vacante, vom apela la pensionari dar nu le vom acorda normă întreagă, ci vom merge pe sistemul plăţii cu ora. Nu va mai exista cumul, adică nu vom mai avea profesori pensionari pe care să-i plătesc ca şi cum ar fi angajaţi în şcoala în care predau”.

În ceea ce priveşte învăţământul superior, ministrul Educaţiei crede că situaţia nu este atât de gravă, exemplificând cazul universităţii pe care a condus-o în ultimii patru ani: „La «Politehnica» avem un singur post plătit prin cumul. Ca să ajungi profesor universitar acumulezi informaţii timp de o viaţă. Nu putem renunţa atât de uşor la expertiza de o viaţă a profesorilor”. Conform estimărilor, în şcolile din România, mai mult de 35000 de posturi sunt ocupate de suplinitori, în timp ce în universităţi 800 din cei 5100 de profesori universitari au depăşit vârsta de 65 de ani, având dreptul, cu acordul anual al senatului, să-şi continue munca la catedră până la 72 de ani.