Psalm

Sunt vinovat ca am ravnit
Mereu numai la bun oprit
Eu am dorit de bunurile toate
M-am strecurat cu noaptea in cetate
Si am pradat-o-n somn si-n vis
Cu bratu-ntins, cu pumnu-nchis.
Pasul pe marmur tacut,
Calca lin, ca-n lut,
Steagul noptii, desfasat cu stele,
Adapostea faptele mele
Si dormea strajerii-n uliti
Razimati de suliti.
Iar cand plecam calare, cu trofee
Furasem si cate-o femee
Cu paru de tutun,
Ca duda tatii neagra, cu ochii de lastun
Ispitele usoare se blajine
N-au fost si nu sunt pentru mine
Iar blidul meu, ca si in cugetare,
Depris-sm gustul otravit si tare.
Ma scald in gheata si ma culc pe stei,
Unde da bezna eu framant scantei,
Unde-i tacere scutur catusa,
Dobor cu lanturi usa.
Cand ma gasesc in pisc
Primejdia o caut si o isc,
Mi-aleg poteca stramta ca sa trec,
Ducand in carca muntele intreg.

Pacatul meu adevarat
E mult mai greu si neiertat
Cercasem eu, cu arcul meu,
Sa te rastorn pe Tine, Dumnezeu!
Talhar de ceruri, imi facui solia
Sa-ti jefuiesc cu vulturii taria.

Dar eu ravnind in taina la bunurile toate
Ti-am auzit cuvantul, zicand ca nu se poate.

Psalmul VI

Te dramuiesc in zgomot si-n tacere
Si te pandesc in timp, ca pe vanat,
Sa vad:esti soimul meu cel cautat?
Sa te ucid? Sau sa-ngenunchi a cere.

Pentru credinta sau pentru tagada,
Te caut darz si fara de folos.
Esti visul meu, din toate, cel frumos
Si nu-ndraznesc sa te dobor din cer gramada.

Ca-n oglindirea unui drum de apa,
Pari cand a fi, pari cand ca nu mai esti;
Te-ntrezarii in stele, printre pesti,
Ca taurul salbatec cand se adapa.

Singuri, acum in marea ta poveste,
Raman cu tine sa ma mai masor,
Fara sa vreau sa ies biruitor.
Vreau sa te pipai si sa urlu: "Este!"

Tudor Arghezi