vineri, 23 octombrie 2009

Abandonat a doua oară

O seară, ca oricare alta, ne pregăteam de culcare. Povestesc cu Adrian, copilul căruia mi s-a dat ocazia să-i fiu mamă, când la un moment dat imi spune: „Mami, te rog nu lăsa pe nimeni să-mi caute altă mămică. Eu nu vreau să plec de lângă tine!”
Nu toţi cei ce sunt părinţi au şi înzestrările sufleteşti pentru a juca acest rol. Sunt prea cunoscute cazurile de bebeluşi abandonaţi care abia învaţă să meargă şi sunt ţinuţi de mână de alţii, în locul mamei sau al tatălui.
Adrian a fost părăsit de mamă la naştere. Pentru că era un copil sănătos, autorităţile l-au transferat din maternitate în leagănul de copii. A aşteptat şase luni să vină vreo mamă să-l ducă acasă. Se plictisea atât de tare de culoarea albă a pereţilor încât îşi ridica braţul drept mişcându-şi-l într-o parte şi-n alta, vrând parcă să se asigure că lumea în care trăia nu era totuşi lipsită de mişcare. Acum e mare, are şase ani.
În urmă cu două luni am fost informaţi că fundaţia care în urmă cu aproape şase ani îi dăruise o viaţă nouă, angajându-mă ca asistent maternal, nu mai vrea să continuie proiectul. I-a afectat şi pe ei criza. Speranţa care-i fusese dată cândva, s-a fost spulberat. Şi-a dat seama că există posibilitatea de-a pleca la altă ”mămică”. Acest gând îl face trist, singuratic, iar uneori chiar violent.
Psihologul Anamaria Balla explică în câteva cuvinte efectele unui copil abandonat: „Sindromul copilului abandonat presupune modificări serioase de dispoziţie, frică, depresie, sunt rezervaţi şi reci, nu se joaca, au faţa tristă, nu are lumina în ochii; sentimente de culpabilitate considerând că ei sunt vina şi cauza esenţială a abandonului lor.”
Soarta lui e încă incertă. Dar nici statul român nu se înghesuie prea tare să dea o mână de ajutor. Copiii sunt plimbaţi prin instituţii de stat sau la un alt asistent maternal la altul, care mai are în plasament cel puţin încă un copil. Dacă vrei să îl îei în custodie, trebuie să te descurci cum poti, sprijinul oferit de la stat e aproape invizibil.
Conform unui studiu realizat de Ministerul Sanătaţii şi UNICEF (Fondul Internaţional pentru Urgenţe ale Copiilor al Naţiunilor Unite) în 150 de unitaţi medicale, specialiştii au estimat, că aproximativ 4000 de nou-născuşi au fost abandonaţi imediat după naştere, reprezentând 1,8% din totalul acestora. Cât de bine se descurcă statul român cu repartizarea acestor copii, se poate observa făcând o scurtă vizită la Spitalul Judeţean sau la centrele de plasament.
De câte ori poate fi părăsit un copil şi în acelaşi timp să rămână întreg la sentiment şi minte? Adi a fost abandonat de două ori. Prima dată de cea care i-a dat viaţă iar a doua oară de cei care se crezuseră până nu de mult salvatori de vieţi.
Dincolo de toate aceste neajunsuri există totuși spranță. Chiar dacă un părinte renunţă la copilul său, cert este că Tatăl ceresc nu va renunța niciodată; dragostea Sa este fără limite. Regret doar că cei micuţi nu simt atât de intens acest lucru, dar Dumnezeu este Cel care a spus că orfanii şi văduvele sunt a Lui. Privind aşa se întrezăreşte speranţa.

Estera Opre

Niciun comentariu: