marți, 18 noiembrie 2008

Limitarea umană

Unii oameni de ştiinţă spun că, ei l-au căutat pe Dumnezeu, dar nu l-au găsit; probabil din cauză că ştiinţa într-un anumit fel e limitată...
Un chimist poate analiza o lacrimă, şi va şti ce săruri cuprinde ea, dar nu va şti niciodată cât de mare a fost bucuria sau tristeţea care a stors acea lacrimă.
Un medic poate constata temperatura unui bolnav, dar gradul de temperatură nu-i spune cât e de grea suferinţa bolnavului. Nu avem unităţi de măsurat suferinţa, de măsurat dragostea sau ura cuiva, dorul sau scârba, curajul sau teama, gândurile bune sau rele, adoraţia, mulţumirea.
Dacă nu le putem măsura şi nu le putem pune în eprubetă, sau sub microscup, asta nu înseamnă că ele nu există, ci mai degrabă se recunoaşte lipsa noastra de mijloace de verificare, limitarea noastră.
Cam tot aşa este şi cu Dumnezeu. El există, numai că s-ar putea să nu-l fi căutat acolo unde şi aşa cum ar fi trebuit. El a zis: "Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă mă veţi căuta cu toată inima." (Ieremia 29:13).
De dorit este ca toate dorinţele noastre să se unească în una singură, în a-L căuta, a-L cunoaşte mai mult pe Dumnezeu; acesta să devină scopul primordial al vieţilor noastre; numai dacă dorim să dăm sens vieţii noastre... e decizia ta!!!

Un comentariu:

erika spunea...

Viata mea are un sens numai in Hristos...sunt provacata sa-L caut si sa-L cunosc mai mult...fain ai scris :)) felicitari