PAŞI CU DUMNEZEU

Important este să privim viaţa ca pe un dans, adică să înveţi să trăieşti în aşa fel încât să poţi spune că faci paşi de dans cu Dumnezeu în viaţă, asta este întradevăr artă.

Atunci când umbli cu Dumnezeu, El îţi face "picioarele ca ale cerbilor" şi te ajută să umbli pe înălţimile Lui. Este foarte important să ştii că Dumnezeu are ascensiuni pentru tine, care trebuie să le explorezi. Atunci când faci paşi cu Dumnezeu este esenţial să fii în ritm cu El.
Alergarea cu Dumnezeu este posibilă doar după ce ai învăţat să faci mai întâi primi paşi, urmată de umblare, abia apoi urmează alergarea. Să ştii să alergi cu Dumnezeu prin anotimpurile vieţii: să alergi prin primăvara cea plină de oportunităţi, noi începuturi, geneză; apoi prin vară - momentul protejării culturilor semănate primăvara, dar şi al adversităţilor vieţii, seceta şi arşiţa soarelui, care uneori ne pot întări; alergarea prin toamna cea plină de recolte dar şi momentul evaluarilor parţiale; apoi alergarea prin iarnă, anotimpul care-şi poate face apariţia în toate celelalte anotimpuri - iarna disperărilor, a inimilor îngheţate, regrete şi resentimente dar şi momentul darurilor, al retrospecţiei.
Ascunderea în Dumnezeu este cel mai tainic sentiment pe care-l poţi trăi. Cel mai puternic sentimentul de siguranţă este să te ştii mereu ascuns în Dumnezeu chiar şi în cea mai cruntă furtună.
Dacă alegi să umbli cu Dumnezeu, să faci paşi cu El vei şi ajunge împreună cu El!
"Spune-mi cu cine umbli, ca să-ţi spun cine eşti!"