Etica situaţională este considerată a fi calea de mijloc între etica absolutistă şi cea antinomică care sunt considerate a fi extreme. Ea afirmă că etica situaţională, este un set de reguli care însă se pot încălca atunci când circumstanţele o cer.
Mulţi eticieni care susţin acest tip filosofic de gândire cred că a spune minciuni este un mod de abordare greşit.
Si totuşi aş putea da exemplul curvei Rahav. Nu exista nimic lăudabil în faptele ei pana la episodul cu israeliţii. Aceştia trecuseră Iordanul pentru a ataca cetatea Ierihon, unde au trimis două iscoade care au fost ascunse de curva Rahav. Dacă aceasta ar fi fost cât de cât patrioată, i-ar fi predat pe cei doi spioni. Dar atunci când împăratul Ierihonului a trimis oameni ca să-i caute, Rahav i-a ascuns. Mai târziu le-a dat drumul. Care este fapta bună aici? Faptul că a minţit? Cei doi erau acolo ascunşi, dar ea a spus sodaţilor care îi căutau că nu erau acolo. Şi totuşi oarecum şi-a renegat poporul.
Există explicaţia de a alege să facem răul minim. Responsabilitatea noastră este ca întotdeauna să facem cel mai bun lucru, chiar dacă acesta nu este bun. Trebuie să maximalizăm binele, chiar şi atunci când acesta este minim.
Etica situaţională ţine de situaţii în care consecinţele se întrevăd cu uşurinţă şi astfel deciziile sunt relativ simple, pe când în altele, consecinţele sunt devastatoare.
Estera Opre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu