joi, 30 aprilie 2009

Empatia dincolo de prejudecăți


Compasiunea este expresia dragostei direcționată spre cei de lângă noi, fără a ține cont de culoarea pielii, statutul social, educație sau crez. Totuși, a fi empatic nu înseamnă a fi o persoană slabă, excesiv de afectivă sau "prost de bună". Astăzi, compasiunea pare o virtute învechită care nu-și mai găsește adepți într-o societate în care individualismul feroce devine virtute iar compasiunea și mila sunt privite ca handicapuri.

În apropiere de staţiunea 1 Mai din județul Bihor, se poate vedea una dintre coloniile de ţigani. S-au aşezat la marginea satului Rontău unde au format un sat mic. Imaginea comunității dovedește că realitatea crudă a Indiei e aproape de noi, mai mult decât vrem să recunoaștem. Majoritatea sunt săraci, supraviețuiesc din salariile firmei de salubritate a județului Bihor, unde sunt angajați, și din ajutoarele pe care "americanii" le mai aduc - mai rar ce-i drept - în ultimul timp. Și-au construit casele din pământ bătut iar cei mai "înstăriți" au reușit chiar să-și facă rost de ferestre. Paradoxal și totuși specific lumii a treia, printre ei sunt și "cei bogați", care au ajuns în "ţări străine", cum spun ei, unde și-au strâns bani din care și-au construit case din cărămidă, cu ferestre termopan și mașină în garaj.

Aceşti oameni au fost învăţaţi involuntar că nu pot să se descurce singuri, ci au nevoie mereu de ajutorul cuiva. Acesta pentru că, după Revoluţia din '89 au fost invadaţi de ajutoare şi cadouri, care în timp s-au rărit, ajungând aproape inexistente. Nemulţumirea lor este acum că nimeni nu-i mai ajută cu nimic. Din când în când vin câţiva străini, în faţa cărora copiii lor trebuie să zâmbească frumos: "noi nu ne mai lăsăm copiii să fie fotografiați" spun ei, "vin cam des şi ne fotografiază atât pe noi cât şi pe copiii noştri, iar pozele costă scump". Cu alte cuvinte, s-au săturat să fie folosiți pe post de marionete pentru strângere de fonduri care nu întotdeauna ajung la ei.

In general, când oamenii aleg să-și împărtășească nevoile pretind în primul rând să fie ascultați apoi să primească ajutorul cerut. În aceste condiții ne putem exprima dragostea pusă în aplicațe prin compasiune, care este principala, poate chiar unica lege a existenței pentru întreaga omenire.

Este de dorit ca întotdeauna compasiunea să fie pusă în practică; să te apropii de oamenii în nevoi, să-i înţelegi, să te identifici cu bucuriile şi împlinirile lor. Să trăiești cu inima deschisă ca semn al treziei și să lași să curgă spre ei din dragostea ta.

de Estera Opre

Niciun comentariu: