Zeci de copii ai căror părinţi muncesc peste hotare şi-au scris durerea pe hârtie, în poezie şi proză, în cadrul unui concurs organizat la Vaslui. „Cu tine adorm în gând/Mă trezesc, mă uit şi plâng/Unde eşti? Vino acasă!/Cu toţi, viaţa-i mai frumoasă!"
Aceasta este doar o strofă din poezia pe care Sergiu Beligan, elev în clasa a II-a C la Şcoala de Arte şi Meserii (SAM) din localitatea vasluiană Văleni, a scris-o cu gândul la mama sa, aflată la 1.736 de kilometri distanţă. Sergiu e unul dintre cei 350.000 de copii (cifră neoficială) ai căror părinţi au plecat să facă bani peste hotare. La 8 ani, băieţelul face parte, fără să vrea, din Generaţia „Singur acasă."
Pe cât de simple sunt cele 12 versuri ale poeziei sale, intitulată „Banii”, pe atât de complicată e povestea copiilor rămaşi în ţară, în grija rudelor sau a cunoştinţelor. O poveste al cărei final fericit nu depinde de mărimea teancului de euro aduşi acasă şi care nu se rezolvă din vorbe.
Sinceritate de clasă primară
Sergiu este şi unul dintre zecile de elevi care au scris şi au desenat cu gândul la părinţii plecaţi, în cadrul concursului „Singur acasă”, organizat de SAM Văleni la începutul lunii iunie. Mistuiţi de dorul de mamă şi de tată - dor care nu se stinge cu hăinuţe scumpe sau cu jocuri felurite - micuţii au compus versuri şi proză, iar munca lor a fost adunată între coperţile cărţii „Singur acasă”.
„Nu există sinceritate mai mare decât cea cuprinsă în aceste creaţii! Şi oamenilor mari le e greu să inventeze când e vorba de exprimare prin artă, cu atât mai mult celor mici. Să compună, să deseneze îi ajută, fără îndoială, fie numai şi pentru simplul fapt că-şi recunosc astfel dorul. Dar cel mai mult bine le-ar face prezenţa mamei, a tatălui sau măcar a unuia dintre ei”, crede psihoterapeutul Cătălina Hetel.
Mesaj cu suspine pentru Peninsulă
„Zilnic când vin de la şcoală/Casa-mi pare goală-goală/Totumi pare-aşa străin/Îmi curg lacrimi şi suspin/Şi mătuşa mă mângâie/Şi zice:/- Ia să-mi spui mie,/Oare o duci rău cu mine?/ Nu fac tot să-ţi fie bine?/- Orice-aţi face pentru mine/Fără mama, nu e bine!/Greul dor de ea m-apasă/Şi mă simt singură-n casă!”, spune, în versuri, Andreea Rebeca Blăjan, elevă în clasa a II-a la Şcoala Generală nr. 7 din Petroşani.
Anamaria Larisa Stângu. Liceului Pedagogic „C.D. Loga” din Caransebeş. Clasa a II-a. Suferă de dorul mamei. Şi poezia ei, „Dor de tine”, a fost inclusă în cartea „Singur acasă”. Declaraţia Larisei trebuie să ajungă în Peninsulă: „Prima poveste cui citesc?/Cu cine seara povestesc?/Nu-i cine să mă-nveselească,/Nu-i cine să mă învelească / Şi să-mi zică «somn uşor»? Mămico, tare-mi este dor…”.
Numele ţării cu cei mai mulţi imigranţi români stă cuminte în titlul poeziei Anei Maria Gavriluţă, „boboacă” la Şcoala nr. 7 din Petroşani: „În Italia ai plecat/Ca s-avem un trai bogat/Şi m-ai rugat la plecare/Să ascult, că-s fată mare,/De bunicii ce încearcă/Mamă, să te-nlocuiască!”.
Despre acelaşi dor teribil, care ar părea o vorbă-n vânt pentru minorii răsfăţaţi, Mihaela Cheran, o fetiţă de 8 ani, vorbeşte trist. După fiecare rimă parcă i se face loc unei lacrimi: „Ei s-au dus în altă ţară/În această primăvară./De ce Doamne tocmai eu/Nu îl am pe tatăl meu?/Nu o am pe mama mea/Chip curat ca lacrima?/Tot mai sper că într-o zi/Acasă ei vor sosi,/Dar a mea copilărie/E distrusă, e pustie”.
Poezia Generaţiei „Singur acasă” e dovada clară a suferinţei minorilor cu părinţi peste hotare şi cântăreşte de zece ori mai mult decât zeci de mii de statistici seci.
Îşi pierd încrederea în ei
„Problema părinţilor plecaţi în străinătate trebuie privită nuanţat: sunt copii puţin afectaţi de lipsa părinţilor, dar sunt şi alţii pentru care despărţirea aceasta lasă urme puternice şi nedorite”, apreciază Lidia Nicoleta Simin, profesor de engleză la SAM Văleni, coordonatoarea proiectului „Fenomenul migrator - Singur acasă”.
Dacă ar fi să identifice, din observaţiile personale, efectele plecării adulţilor asupra celor mici, Simin ar trece repede pe listă următoarele probleme: scăderea randamentului şcolar şi a interesului pentru activităţi cu specific cognitiv, autoizolare, predispoziţie către stări melancolice, dorinţa nefirească de a capta, sub orice formă, atenţia cadrelor didactice, ca substitut al atenţiei părinţilor.
„Copiii «singuri acasă» sunt copleşiţi de griji, temători, îşi pierd încrederea în ei, tind să se devalorizeze. Mai mult, îşi modifică ierarhia valorilor: pentru ei totul poate fi cumpărat, valoarea familiei e mult depreciată”, spune profesoara din Vaslui.
„După ce vedem aceste creaţii - din care reiese un profund sentiment de tristeţe - noi, adulţii, putem concepe activităţi prin care să-i ajutăm moral să depăşească suferinţa”, explică coordonatoarea concursului care a inclus şi simpozionul „Fenomenul migrator - Singur acasă”, parte a proiectului european „A new reality” („O nouă realitate” - n.r.).
Preluat de pe infoportal.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu