Michael Jackson

Şi-a dorit să fie acceptat de ceilalţi. Într-o familie în care tatăl are un comportament abuziv, iar fraţii mai mari fac constant glume pe seama înfăţişării tale, a fi “la fel ca restul lumii” e un vis mare. Taletul uriaş l-a scos mai întâi din anonimat, apoi din însăşi viaţa deloc idilică de acasă. A reuşit să se distanţeze de ai lui, rudele pe care nu ţi le poţi alege, şi i-a câştigat pe ceilalţi “ai lui”, milioanele de fani. Necunoscuţii de pretutindeni i-au devenit mai apropiaţi decât cei de aceleaşi sânge.

Şi-a dorit să fie alb. Şi frumos. A făcut pentru asta lucruri asupra cărora planează, încă, misterul. Şi care l-au costat sănătatea, poate chiar viaţa. Dar probabil că, pentru copilul negru, torturat de ironiile celor din jur, a meritat.

Şi-a dorit să fie veşnic tânăr. Fizicul fragil, dominat de ambiţii enorme, n-a rezistat presiunii autoimpuse. Goana după perfecţiune l-a sleit de puteri, l-a izolat, l-a transformat într-un ciudat.

Şi-a dorit să fie iubit. Magician al scenei, stăpân peste sunete şi mişcări, a electrizat planeta decenii la rând. Isteria care a cuprins generaţii întregi de fani i-a fost barometru constant al succesului. Inovaţia din uzina de show i-a garantat vânzări uriaşe, mulţimi fascinate care umpleau stadioanele, prime pagini în publicaţii şi prime ştiri în jurnale, o adoraţie pandemică. Şi un loc în istorie.

Şi-a dorit fericirea. I-a fost permisă pentru scurtă vreme şi în cantităţi mai mici decât cea dăruită altora. Se imagina un Peter Pan răsfăţat pentru totdeauna, în Neverland-ul de pe proprietatea din California. N-a fost să fie. Lumea imaginară a fost spulberată de realitatea în care cheltuielile prea mari, problemele cu copiii săi şi cu ai altora, poveştile scandaloase care s-au ţesut în juru-i au luat locul basmului.

Şi-a dorit o revenire glorioasă. A anunţat-o pentru vara aceasta, când cei care-l divinizează se pregăteau pentru o revedere fabuloasă, în 50 de concerte la Londra. În loc de spectacole grandioase, vrăjitorii ca pe vremuri şi hit-uri care au făcut legea în topuri, cei care au epuizat toate biletele în câteva minute au primit vestea năucitoare a morţii lui.

Dar în existenţa lui Michael Jackson, noaptea de 25 spre 26 iunie 2009 e doar un amănunt.

Editorial realizat de Diana Popescu, preluat de pe gândul.info