În prima duminică a fiecărei luni cu începere de la orele 18 au loc seri speciale pentru tineret, la sala primăriei din Beiuş, coordonat de “Organizaţia Cireşarii“ - înfiinţată în 2003i şi care are ca scop principal atingerea generaţiei tinere cu Cuvântul lui Dumnezeu. “Cireşarii” sunt oameni ai lui Dumnezeu, care fac lucrarea Lui în felul în care ne-a poruncit Dumnezeu, spre renaşterea spirituală a României şi spre slava lui Dumnezeu. “Viitorul ţării noastre atârnă de relaţia pe care generaţia de tineri de azi o are cu Cerul. E ultima expediţie.” Este unul din sloganul lor.
Există un acel “ceva” care îi atrage pe tineri în fiecare primă duminică a lunii să vină la “cireşarii”, fără să fie împiedicaţi uneori de frigul sau canicula de afară, poate şi din interiorul sălii. Nu este vorba că se abordează lucrurile mai diferite decât în bisericile locale, mai degrabă este schimbată metoda de expunere. Sau poate că aici sinceritatea celor care prezintă se simte mai acasă.
Întrebaţi fiind tinerii de ce vin la astfel de întâlniri, majoritatea au răspuns că aici parcă Dumnezeu este mai la îndemână, mai uşor de perceput. Un tânăr de aproximativ 24 de ani, care după cum se exprimă îţi poţeai da seama că e din partea locului, a răspuns cu o sinceritate aproape copilărească: “Vin pentru că îmi place, e “ceva” diferit şi… îl iubesc pe Domnul” a subliniat el fără ezitare.
La aceste întâlniri tinerii sunt ajutaţi să crească spiritual, desigur că aceasta trebuie să fie un process continuu, dar aici pot găsi acea rampă de lansare. Pentru că “…la cireşarii tinerii au oportunitatea de a vedea ceva mai mult decât în bisericile lor” a subliniat un lider de tineret prezent la Beiuş.
Întrebat fiind de ce există atâta pasivitate în bisericile locale şi în rândul tinerilor - ceea ce-i împing pe tineri să vină la sărbătorile cireşarilor -, pastorul Vladimir Pustan a obiectat: “Nu au modele, nu au un viitor spiritual în faţă palpabil, trăiesc de azi pe mâine, pentru că nu le-a dat nimeni o direcţie clară, şi dacă nu ai direcţie nu acţionezi, stai cu mâinile-n sân.”
Tinerii uneori sunt ca şi copii, imită pe cei din jurul lor. Ei aşteaptă să fie motivaţi. Se tot afirmă despre tineri că sunt biserica de mâine, şi astfel sunt lăsaţi să aştepte să lucreze pentru Dumnezeu mâine, când ajung la maturitate şi sunt înconjuraţi de preocupările vieţii. Biserica trebuie să înveţe să pună preţ pe ei, chiar dacă nu vor bria pentru început; în felul acesta ei sunt motivaţi să slujească.
Tinerilor în general le e frică de greşelile lor, le e frică de tinereţea lor, tocmai pentru că nu au fost lăsaţi să slujească la timpul lor.
Astfel de atitudini se pot observa pe chipurile celor prezenţi la serbările cireşarii. Feţele lor tânjesc după acel “ceva”. Aşteaptă ca cineva să se aplece spre ei şi să le acorde atenţie. Majoritatea dintre ei nu străbat zeci de kilometri din plictiseală sau pentru a face o plimbare, ci pentru că sunt disperaţi să iasă din starea lor, aleg să plătescă preţul.
Estera Opre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu