OAMENII CARE PROMOVEAZĂ RESPECT FAŢĂ DE PRINCIPIILE ÎNVĂŢĂTURILOR CREŞTINE

Asociaţia Poliţiştilor Creştini asigură toate mijloacele în vederea comunicării constructive între cei ce fac aceeaşi slujbă şi, de asemenea, o bază de sprijin pentru stabilirea de legături cu colegii de serviciu şi alţii.
Asociaţia Poliţiştilor Creştini din România priveşte poliţistul creştin din perspectiva creştină, de aceea consideră că acesta trebuie să fie un model de probitate etică şi morală în serviciu, familie şi comunitate.

Estera Opre: Care sunt scopurile majore ale APC?

Petrică Bohuş: O parte a scopului Asociaţia Poliţiştilor Creştini (APC) este cu privire la extinderea spre alţii. Există atât de multe modalităţi prin care poate fi făcută aceasta şi fiecare membru al Asociaţiei ar putea prezenta probabil o istorie diferită în acest sens.

APC România caută să-i ajute pe poliţişti să înţeleagă că Dumnezeu le-a încredinţat o misiune nobilă, de două ori folositoare: 1. să militeze pentru diminuarea fărădelegilor şi pentru instaurarea domniei legii în societate; 2. să reflecte prin viaţa şi munca lor caracterul nepătat al Domnului Isus Cristos, în această lume în care decăderea morală devine tot mai mult o boală socială globală.

E.O: Cine va îndrumat/ajutat să înfiinţaţi această asociaţie?

P.B: După ce l-am cunoscut pe Dumnezeu ca Mântuitor personal mi-am pus întrebarea: Oare iubeşte Dumnezeu şi oamenii în uniformă? Cu siguranţă. Apoi am aflat despre existenţa unor APC în Marea Britanie, Elveţia, USA, aşa că am început să mă rog lui Dumnezeu să aducă şi vremea înfiinţării unei astfel de asociaţii şi în România.

În anul 1998 am încercat să-i motivez şi să-i încurajez şi pe alţi poliţişti creştini să se alăture acestei viziuni de a înfiinţa şi în România o asemenea organizaţie. În acea perioadă, în Oradea se formase un mic grup de poliţişti dornici să studieze împreună Sfânta Scriptură şi să mărturisească cu îndrăzneală despre harul iertării păcatelor prin credinţa în Domnul Iisus Hristos.

Am auzit despre faptul că în multe ţări democratice ale lumii există asociaţii ale poliţiştilor creştini, astfel am reuşit să punem bazele înfiinţării APC în România. Un rol important la avut Gheorghe Ştefan Şeuleanu care a acceptat cu bucurie să ne reprezinte înaintea autorităţilor pentru înregistrarea legală a Asociaţiei.

E. O.: Când a avut loc prima întâlnire a poliţiştilor creştini?

P. B.: În luna martie 1999, ne-am adunat pentru prima dată la sediul orfelinatului creştin „IOSIF” din Beiuş, judeţul Bihor, în număr de 10 poliţişti creştini din 6 judeţe diferite ale ţării. Duhul lui Dumnezeu ne-a pus pe inimă dorinţa de a face toate demersurile pentru înfiinţarea APC România, iar în decembrie 2000 s-a realizat acest obiectiv. De atunci până în prezent am avut multe conferinţe, misiuni, activităţi de tot felul prin care am căutat să creştem din punct de vedere spiritual şi să influenţăm în sens pozitiv viaţa şi comportamentul colegilor noştri precum şi a oamenilor din jur. Dacă în primii ani după căderea comunismului în România eram doar câţiva poliţişti „născuţi din nou” în prezent suntem peste 300.

E.O: Cum vedeţi cariera de poliţist vis a vis de credinţa creştină?

P.B: Unii creştini s-au gândit că o carieră în poliţie ar fi incompatibilă cu credinţa şi au căutat să-i convingă pe prietenii lor credincioşi să nu urmeze această linie. Această atitudine rezultă în mod natural din ideea greşită că, creştinii din serviciul poliţiei ar fi obligaţi să-şi compromită credinţa. Indiferent de cariera pe care ne-am ales-o va exista întotdeauna ispita de a face compromisuri, dar prin menţinerea unei relaţii intime cu Dumnezeu, şi numai aşa, vom putea învinge ispita. Comunicarea cu cei ce au fost deja victorioşi este un mijloc de a atinge acest scop.

Oamenii au fost profund marcaţi de duritatea „miliţianului” care reprezenta organul represiv în regimul trecut din România. Lucrurile s-au schimbat însă în mod radical. Acum poliţistul este în slujba cetăţeanului şi nu invers. La ora actuală, poliţistul este privit ca şi prieten apropiat al cetăţeanului, întrucât omul legii răspunde prompt la solicitările oricărei persoane. Cunosc aceste aspecte pentru că, în calitate de poliţist de proximitate, sunt zilnic în mijlocul cetăţenilor, sectorul meu având în jur de 24.000 locuitori.

Poliţistul creştin este omul care vede în fiecare persoană o creaţie a lui Dumnezeu, de aceea îi acordă respect dezinteresat, aplicând legea corect şi fără discriminare. Chemarea lui este nu doar pentru a salva vieţi de la pericolele fizice, ci şi de la condamnarea eternă; nu doar pentru arestarea unui infractor, dar şi pentru a împărtăşi cu el dragostea lui Cristos, prin care oricine poate fi eliberat din lanţul păcatului. Poliţistul creştin este onest în toate împrejurările, respingând orice încercare de mituire; nu de frica şefilor, ci pentru că ascultă de Dumnezeu, care ştie şi vede totul.

E.O: Profesia de poliţist implică anumiţi factori de stres. Confruntarea cu diverse acte reprobabile naşte revoltă şi chiar ostilitate. Reuşiţi să vă menţineţi "un duh blând şi liniştit" şi în astfel de situaţii?

P.B: În condiţiile actuale când fenomenul infracţional este în continuă creştere munca de poliţie devine tot mai dificilă. Slujba unui poliţist este diferită de oricare alta. Poliţistul este angajat într-o luptă permanentă cu infractorii, fiind expus pericolelor de tot felul. Ostilitatea şi revolta se regăsesc adesea în sufletul poliţistului. El este instruit să-şi stăpânească emoţiile. Însă stresul şi emoţiile sunt reţeta perfectă pentru o tragedie. Menirea poliţiei este complementară creştinismului deoarece ambele luptă împotriva răului. Atunci când poliţistul intră în contact cu credinţa creştină, lucrurile sunt mult mai uşoare pentru că el se bazează pe Proverbe 3:5-6 „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările”. Cu ajutorul lui Dumnezeu reuşesc să facă faţă solicitărilor zilnice la locul de muncă, şi în acelaşi timp să arate că sunt poliţişti ai păcii.

Estera Opre