Traficul cu organe umane este o afacere care respectă riguros regulile economiei

de piaţă, fiind reglată, sau mai bine spus întreţinută, de cererea mult mai mare decât oferta.

Tarifele pe piaţa neagră variază de la 15.000 la 25.000 de euro.

Legea este strictă şi sancţionează cu până la şapte ani de închisoare orice tentativă de a cumpăra şi vinde organe umane. De la apariţia legii, procurorii au depistat numai două cazuri de trafic de organe.

Până nu demult, anunţurile referitoare la disponibilitatea donării organelor, contra unor sume de bani, se regăseau în rubricile de mică publicitate din ziare. Acum, s-au mutat pe internet. Anunţurile sunt inserate la rubricile diverse, medicale sau strecurate în rubricile de imobiliare, sub menţiunea "urgent". Toate site-urile care găzduiesc mică publicitate abundă de anunţuri în care se face comerţ cu rinichi, lobi de ficat, dar şi plămâni şi bucăţi de pancreas. Deşi sună sinistru şi este ilegal, regulile de piaţă s-au adaptat acestui gen "de marfă".

Vânzătorii publică detalii importante, cum ar fi grupa de sânge, vârsta şi … preţul. De cele mai multe ori, datele de contact sunt un telefon mobil sau o adresă de mail, al cărui titular nu poate fi identificat. Uneori la telefonul cumparat special pentru aceasta “afacere”, cu o cartelă pre-platită, răspunde "vânzătorul", dar de cele mai multe ori “intră” doar o căsuţă vocală, unde un mesaj îţi spune că vei fi contactat. Cei care din cauza problemelor de sănătate au nevoie de un transplant, merg mai departe, pentru că sunt în situaţia celui care nu mai are nimic de pierdut, şi răspund la telefon. De regulă, aceştia nu oferă bani pentru organul de care au nevoie, ci recompense pentru "generozitatea" donatorului.

Un rinichi pentru o afacere

Am reuşit să vorbim cu unul dintre cei dispuşi să-şi vândă un rinichi. Vasile, din Iaşi, are 30 de ani. Are o grupă de sânge rară, motiv pentru care cere 15.000 de euro pe un rinichi. “Da, sunt foarte decis să dau un rinichi pe bani. Am vorbit cu un medic, care mi-a explicat că pot trăi perfect cu un singur rinichi. În plus dacă reuşesc, vreau să pun pe picioare o mica afacere la mine în sat şi sunt convins că nu va mai trebui să muncesc. Aşa că mă voi menaja”. Decis să nu lase la preţ, Vasile a mai adaugat că nu face transplantul decât în România, că nu dă rinichiul decât unui roman şi că vrea banii înainte.

Legea transplantului de organe – o lege europeană

Legea care reglementează transplantul de organe datează din 2006 şi este considerată o lege modernă. Permisivă, legea interzice şi sancţionează comerţului cu organe umane, obţinerea de foloase de pe urma organelor şi celulelor umane şi exploatarea celor incapabili să decidă în cunoştinţă de cauză prin prelevarea de la aceştia a celulelor umane sau a organelor. Sancţiunile pentru aceste infracţiuni sunt de la cinci la şapte ani. Legea transplantului a venit cu tot cu metodologia pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant, al cărui scop este acela de se interpune între donator (viu sau decedat) şi primitor.

Acordul prezumat

Ultimele modificări aduse legii datează din 2008, când a fost introdusă prevederea "acordului prezumat", în baza căruia o persoană care, în timpul vieţii, nu şi-a exprimat refuzul de a-şi dona organele, refuz care va fi respectat, este implicit de acord să le doneze, după deces. Agenţia Naţională de Transplant face demersuri pentru legiferarea acordului prezumat. Acesta presupune că orice persoană aflată în moarte cerebrală poate deveni, automat şi, foarte important, fără consimţământul rudelor, donator de organe, dacă în viaţă nu şi-a exprimat dezacordul faţă de donarea de organe printr-o simplă informare a medicului de familie. Măsura a fost contestă de Biserica Ortodoxă care a susţinut că donarea de organe trebuie să se facă în baza unui acord prealabil.

Preluat de pe evz.ro